Material primit de la Filiala SCLRB Bacău
TABĂRA DE PICTURĂ STRAJA 2013
Ilie Boca Mari Bucur Ioan Burlacu Marius Craita Mandra Vasile Craita Mandra Dumitru Macovei Ion Mihalache Stefan Pristavu Bianca Rotaru Stefan Suditu Silvia Tiperciuc Dany Madlen Zarnescu
O utopie, una a lor
O tabara de creatie pentru artistii plastici, cum a fost tabara din vara acestui an la Staja, pe firul Sucevei, este ca o tema data, data unui cor. Tema a fost, la Straja, si nu putea fi alta acolo, satul bucovinean si ufletul bucovinean. Sigur, nu o tema impusa, dar una care s-a impus singura retinei si pensulei celor 12 pictori bacauani. O tabara ca aceasta este si un experiment despre cum aceleasi motive, limpezite in aceeasi lumina, se transpun pe panza in atat de intim chip deosebite, dupa chipul si asemanarea artistului . La sfarsit, aici, in expozitie sau album, se incheaga dialog socratic despre sentimente si ratiuni, rostit simfonic, pe aceeasi, cuminte generoasa tema. De dupa acoladele balcoanelor, pensula silviei Tiperciuc urzeste cu voiosie tuse. Le alege si, ca o penelopa, pune marame, marame roz si verzi, peste acoperisuri si dealuri. Ion Mihalache isi incepe compozitiile putin inainte sa ajunga la ele. Este un regizor discret, lasa mai intai motivele (cerul, padurea, casele) sa vorbeasca, le asculta, le intelege. Ca-ntr-un preludiu. Arhitecturile lui Ioan Burlacu isi dizolva marginile, pentru ca perspectivele lungi, de deasupra, sa se inchege, stralucirile sunt stinse, in ochiul soarelui, pictorul arunca cenusiu. Justa distanta dintre pictor si modelul sau se afla in lucrarile lui Ilie Boca, nici melancolie , nici alta umoare nu razbate din compozitii, numai constructie riguroasa, ridicare tectonica. A face peisaj inseamna, cateodata, culegerea de taine esentiale, detalii mobile ca literele zetarilor si asezarea lor pe ulucul pensulei, asta face, curgator, Stefan Suditu. Proteic, Dumitru Macovei inalta in straturi castele de culoare, pelicule compacte si draperii sfasiate se suprapun ca in corurile tragediilor clasice grecesti. Indelunga experienta il ajuta pe Stefan Pristavu sa taie cu usurinta formele, sa le aseze crescator si sa toarne in ele culori. Cunoaste atat de bine oasele caselor, maduva copacilor, duhul capitelor si albastrelele din ceruri. Si ele il cunosc si nu se sfiesc sa vina, sa stea alaturi in ochii de geam pe care, osebit ii tot taie Stefan Pristavu. Spatiile Biancai Rotaru sunt definite de doua perspective, se suprapun adancimile de factura liniara si de factura atmosferica ca intrun construct scenografic, cu limpede subiect si decor ajutator. Lumina tare ocoleste si face hotar intre tonurile lui Marius Craita Mandra, panza tuselor urmeaza valuri si sensuri parca purtate de vanturi. Dintr-un punct exterior si o perspectiva sau mai multe asupra motivului de reprezentat Mari Bucur alege sa franga una sau toate liniile perspectivale si sa recompuna caleidoscopic fragmentele, partile intregului. Un fel seducator de cantec face ecou in peisagiile lui Vasile Craita Mandra . Planuri succesive, la fel de limpezi, unul dupa altul, cheama privirea spre inauntru, ca silabele unor cantece de sirena. Dany Madlen Zarnescu alege nu scaunul regizoral ci jocul actoricesc. Alege sa se vada, e acolo, ca o sibila, stralucindu-si negrurile si lujerii cu flori verzi si albastri. O tabara de creatie este o tara imaginara, o republica a artistilor, una care presupune inlocuirea pentru un timp a faptelor, +cuvintelor si gandurilor vechi, cu altele noi. Cu altele in care te poti intelege si le poti schimba cu ceilalti artisti. Constructorii de utopii, cei care zilnic construiesc utopii, gasesc de cuviinta sa se mute, ei insisi, pentru cateva zile, intr-o utopie, una a lor.
Autor : Critic de arta Iulian Bucur
