Misiune, statut și activitate

Despre Societate. Istoric.

La 1 mai 1862, la Cernăuți, în condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic, un grup de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi (Alecu), sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei, au înființat „Reuniunea pentru Leptură”. Reuniunea avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.[1] Potrivit unui protocol încheiat în 1990, membrii Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți au fost considerați ca făcând parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

În toată perioada stăpânirii austriece, între 1862 și 1918, numărul membrilor Societății a variat, în general, între 150 – 250 persoane. Aproape toți profesorii români ai Universității din Cernăuți și boierii bucovineni au fost înscriși în Societate. Societatea a publicat revista Foaea Societății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina.

Spre sfârșitul perioadei interbelice, din SCLRB făceau parte aproximativ 800 de reprezentanți ai comunității românești bucovinene. Uneori, apartenența la Societate era cauzată de legături de rudenie. Familii întregi făceau parte în secolul al XIX-lea din vechea asociație bucovineană: Hurmuzachi, Vasilco, Țurcan, Morariu, Siretean, Iliuț, Isopescu ș.a. Fiii și nepoții își urmau părinții și bunicii ca membri în organizația fanion a comunității românești din Bucovina.

Până în anul 1944, întâlnim în rândurile Societății persoane din toate zonele Bucovinei, însă cei mai mulți proveneau din zona nordică a provinciei, din locurile în care procesele de deznaționalizare au fost mai intense și mai acute. Acolo se înregistrează și primii țărani care intră în cadrul Societății pentru Cultură și își achită cotizațiile. Achitarea cotizațiilor anuale era obligatorie și nu se admiteau amânări de pe un an pe altul. În ultimele două decenii ale stăpânirii habsburgice, unii membri ai Societății dobândeau statutul de membri activi, caz în care erau scutiți de obligația achitării unei taxe sau cotizații, în schimbul unei prestații corespunzătoare în muncă. În astfel de situații îi întâlnim pe Dimitrie Onciul, Atanasie Pridie, George Brăileanu, Constantin Morariu, Gherasim Buliga etc.

O caracteristică importantă a activismului național-cultural în cei peste 150 de ani de istorie a comunității românești din Bucovina este faptul că o persoană făcea parte, în același timp, din mai multe asociații ale societății civile (excepție făceau asociațiile studențești). Prin urmare, mulți dintre membrii Societății pentru Cultură se regăsesc și în evidențele altor organizații cum erau Școala Română, Armonia, Societatea Doamnelor Române etc.

La discursul inaugural din 1862, Alexandru Hurmuzachi (Alecu) arată că rostul Societății este cultural, dar mai ales național românesc, respectiv a se pune la îndemâna românilor aflați dincolo de granițele țării o bibliotecă cu sală de lectură , cu cărți, reviste și ziare în limba română. De fapt, majoritatea revistelor și ziarelor veneau din România.

În cadrul Societății se ducea o viață de grup distinctă, apreciată de oamenii acelor vremuri. Petrecerile, în special balurile, dar și reprezentațiile teatral-muzicale erau foarte frecventate și apreciate. De la o manifestare la alta creștea nivelul artistic al acestora, apelându-se de fiecare dată la persoane bine pregătite pentru regizarea și realizarea spectacolelor. Profesioniști și amatori în domeniul artelor își aduc contribuții, care nu erau retribuite: Eugen Maximovici, profesor de desen și pictor făcea fundaluri de scenă, Grigore Pantazi regiza spectacole și pregătea „tablouri vivante”, Atanasie Mitric (1901 – 1944), actor la Teatrul Național din Cernăuți pregătea recitatori etc. Cu prilejul acestor evenimente, dar și la nunți sau cumetrii, membrii asociațiilor organizau colecte în favoarea celor nevoiași.

Fiecare asociație ocupa un segment specific de activitate, se adresa unui anumit public și rezolva o categorie specifică de probleme. Deosebit de importante erau societățile academice, adevărate școli ale civismului și democrației în cadrul comunității românești bucovinene. Se mobilizau forțe importante pentru realizarea subscripțiilor publice și pentru acțiuni caritabile. SCLRB cerea societăților academice să organizeze conferințe în partea nordică a Bucovinei, în satele înstrăinate. Pentru a încuraja astfel de acțiuni, se plătea conferențiarului-student câte 10 coroane pentru fiecare prelegere publică susținută.

Începând cu anul școlar 1896-1897, Societatea deschide la Cernăuți Internatul de Băieți Români (înființat și pe baza a numeroase donații), cu o capacitate de 250 de locuri, care va funcționa până la al doilea război mondial

Societatea cultiva memoria celor dispăruți. Se organizau manifestări comemorative grandioase (pentru Aron Pumnul, Vasile Alecsandri, Eudoxiu Hurmuzachi etc. În anul 1888 Societatea ridică în Cimitirul central din Cernăuți un impunător monument funerar la mormântul lui Aron Pumnul, unul dintre ctitorii SCLRB. Societatea pentru Cultură și Literatură își mobiliza forțele pentru acțiuni din cele mai diverse. Era o mândrie din partea oamenilor înscriși în Societate să participe la manifestările acesteia. În perioada interbelică, în egală măsură, erau prezenți la muncă pe șantierul arheologic de la Mahala sau la audițiile organizate de secțiile din sate (cu aparate radio special cumpărate de SCLRB).

Statutul Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina

Statutul Societății pentru Cultura și Literatura Română din BucovinaDownload

Activități ale Societății și prevederi statutare

Principii, programe și prevederi statutare:

  • Respectarea drepturilor constituționale;
  • Cultivarea istoriei naționale și a limbii române ca limbă oficială cu grafie latină;
  • Reformarea învățământului românesc (Al. Hurmuzachi, 17 febr. 1868);
  • Înființarea, din 1931, de secții locale și afilierea altor societăți la Societatea pentru Cultură (ex. Societatea Scriitorilor Bucovineni ca secție a SCLRB, 1938);
  • Afirmarea identității naționale la sate, îndeosebi în cele înstrăinate din nordul Bucovinei;
  • Valorizarea patrimoniului cultural local și național;
  • Rezistența prin cultură și unitatea românilor;
  • Susținerea cu argumente istorice, culturale, sociale, etnografice, a caracterului românesc al întregii Țări de Sus și a hotarelor de nord-est ale românității pe Ceremuș, Colacin, Serafineț, Nistru (Susținerea moțiunii ,,Memoriul Bucovinei Culturale”, Cernăuți, 1943;
  • Alcătuirea unei Enciclopedii a Bucovinei – Vl. Trebici, 1991; 
  • Înfrățirea cu Societatea penru Cultură Românească ,,Mihai Eminescu” din Cernăuți în 27 martie 1990, Gălănești  – colaborare și activitate comună: spectacole, schimb de publicații și cărți, monografii, contacte reciproce, burse pentru elevi și studenți; -înființarea unui Centru Cultural Român la Cernăuți (finalizat în 2015); -înființarea Institutului ,,Bucovina” la Rădăuți -1992);
  • Atragerea tineretului, pătrunderea în toate colectivitățile mari și unirea tuturor forțelor naționale românești;
  • Coordonarea acțiunilor societății civile și ale statului român pentru susținerea conaționalilor din nordul Bucovinei;

Promovarea culturii naționale:

  • Conferințe și prelegeri publice în perioada austriacă (1870/71, 1883, 1886, 1890/91, 1903/04, 1910, 1912/13), în anii interbelici (1922, 1924, 1926);
  • Universitatea liberă a SCLRB inaugurată în 1930: 1932-1938, 1940-1943;
  • inițierea de cursuri populare la sate (1922-1924) și ,,Școala țărănească de la Roșa” (1934);
  • după reactivarea Societății la Gălănești în 1990 -Universitatea Populară de Vară revine, devenită ,,Ion Nistor” în 1994,  cu participări prestigioase;
  • șezători literare la Cernăuți, Suceava, Rădăuți, Câmpulung (1910);
  • teatru românesc la Cernăuți (trupele Fany Tardini, Matei Millo, Mihai Pascaly, Teatrul Național din București, Agatha Bârsescu (1864-1885); Petre Liciu, Cazimir Belcot, 1910-1914) și în alte orașe (Suceava, Rădăuți, Siret, Câmpulung, Gura Humor, Storojineț), inclusiv la sate;
  • înființarea de ,,Case Naționale” și de ,,Arcășii” sătești ca secții locale ale Societății, precum și dotarea bibliotecilor populare (1932);
  • deschiderea unor case memoriale: ,,Ion Nistor”, Vicovu de Sus, 1993; ,,Traian Brăileanu”, Bilca, 2001 (sprijin material pentru Casa Muzeu ,,Aron Pumnul-Mihai Eminescu” de la Cernăuți);
  • expoziții: Pavilionul Bucovinei, Buc. 1906; 75 ani ai Societății, Cernăuți, 1937, Palatul Național; Expoziția Bucovinei Culturale la Palatul Cultural din Cernăuți, 1942; Expoziție de artă plastică, Rădăuți, 1990; Documente și fotografii, Buc. 1992; Un secol de arte frumoase în Bucovina, Rădăuți, 2005; Publicații bucovinene, Rădăuți, 2011; ,,Pictorul Eugen Drăguțescu – centenar”, Rădăuți, 2014; expoziții filatelice, expoziții de carte, etc.;
  • manifestări culturale periodice în filialele Societății: București, Brașov, Bacău, Botoșani, Arbore, etc (ex. Luna Bucovinei, Gala filmului bucovinean);
  • spectacole și concerte la Cernăuți (Limba noastră cea română) cu interpreți de marcă: Sofia Vicoveanca, Tudor Gheorghe.

Colegiul ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți – centru cultural tradițional: aniversări, conferințe, expoziții, simpozioane, seminarii, colocvii (ex. ,,Zilele Matei Vișniec”, ,,Zilele Mihai Eminescu”) 

Susținerea învățământului românesc:

  • Redactarea de manuale școlare cu alfabet latin (1869-1882),
  • îndrumarea lecturii (colecțiile Biblioteca pentru tinerimea română, 1886; Biblioteca pentru tinerimea adultă, 1890);
  • înființarea de clase românești în școlile gimnaziale de la  Cernăuți (Școala Normală de Stat, 1872, 1909; Gimnaziul Superior de Stat I, 1898, 1901; Gimnaziul de Stat III, 1906 – Liceul ,,Aron Pumnul”); Suceava (Gimnaziul Superior Greco-Oriental, 1881; Rădăuți (Gimnaziul de Stat, 1910 –Liceul ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din 1918);
  • acordarea de burse și subvenții școlare pentru formarea intelectualității și clasei de meseriași români (1865-1944);
  • înființarea de internate pentru elevii români (Cernăuți -1896, 1911; Rădăuți, 1905; Siret, 1902);  –finanțarea a 14 școli particulare (1910, inițiativă G. Tofan);
  • înființarea unei catedre de limba și literatura română, predarea istoriei naționale la Universitatea din Cernăuți în perioada austriacă, cu prof. I. G. Sbiera, Sextil Pușcariu, Ion Nistor;
  • instruirea elevilor români din nordul Bucovinei (Ucraina) și Basarabia la Colegiul ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți;

Evenimente și momente istorice:

  • Comemorarea anexării Bucovinei, 1 oct. 1875, Iași, Dimitrie Petrino;
  • Sfințirea monumentului de la mormântul lui Aron Pumnul (carte comemorativă de I. G. Sbiera), 1888;
  • participarea oficială a Societății la serbarea jubiliară de la Putna, 1904;
  • participarea a 2000 de țărani și intelectuali bucovineni la Expoziția generală de la București din 1906 și editarea vol. Românii din Bucovina (Cernăuți);
  • organizarea zborului lui Aurel Vlaicu deasupra Cernăuților, cu 30000 de spectatori (1912);
  • centenarul nașterii lui Eudoxiu Hurmuzachi (Cernăuți, 1912);
  • Marea Adunare Constituantă din 27 oct. 1918 întrunită în sala Societății pentru Cultură alege Consiliul Național al Românilor din Bucovina și invită armata română în Cernăuți. Iancu Flondor devine șeful administrației, iar președintele Societății, Dionisie Bejan – președintele Consiliului Național. La 28 noiembrie se votează Unirea cu România;
  • Congresul de reactivare al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, Gălănești, 30 iunie-2 iulie 1990;
  • participarea SCLRB la festivitățile și marșul dedicat primei ediții a manifestării ,,Limba noastră cea română”, Cernăuți, 1990;
  • sprijinirea și participarea la inaugurarea sediului Centrului Cultural Român ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți (10 mai 2015)

Publicațiile Societății:

  • „Foaea Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina” (1865-1869); Redacția: Gheorghe Hurmuzachi, Ambros Dimitroviță, I. Gh. Sbiera; Colaboratori: D. Petrino, V. Bumbac, Gh. Sion, V. Alecsandri, Alecu Russo, D. Bolintineanu.
  • ,,Calendarul Poporului” (1874-1935); Redacția: Mihai Călinescu, Ion Bumbac, Calistrat Coca;
  • ,,Aurora Română” (1881-1884). Redacția: Ioniță Bumbac (se adoptă ortografia Academiei Române din București);
  • ,,Revista Bucovinei” (1942-1945). Redacția: Traian Cantemir, Dragoș Vitencu, Constantin Loghin;
  • ,,Septentrion” (Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina) –din 1990 (din 2012-format de carte). Redactori și colaboratori: Dimitrie Vatamaniuc, Vasile Precop, Mircea Irimescu, Carmen Andronachi, Petru Bejinariu, Vasile Schipor, Radu Economu, Emil Ioan Emandi, Vladimir Trebici, George Muntean, Lucia Olaru Nenati
  • ,,Țara Fagilor” (Filiala Suceava –din 1993). Redacția: Clement Antonovici, Eugen Dimitriu, Gh. Giurcă;
  • ,,Septentrion literar”;
  • ,,Mesager bucovinean” (Filiala București, din 2003; din 2016-format de carte). Redacția: George Galan, Ștefan Hostiuc;
  • ,,Bucovina” (Filiala Bacău, din 2013). Redacția: Elena Bostan (Delavicov)

Scrieri monografice despre Societatea pentru Cultură:

  • Constantin Loghin, Șaptezeci de ani de la înființarea ,,Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina” (1862-1932);
  • Schiță istorică (1932); Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina la 80 de ani. Istoric și realizări (1943);
  • Grigore Nandriș, Din istoria Societății pentru Cultură (1962);
  • Mircea Irimescu – Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (1862-2012) – La 150 de ani – Istoric și realizări, vol. I, Rădăuți, 2012; Voluntariat bucovinean – vol. II, Rădăuți, 2013

Bunuri și valori patrimoniale ale Societății:

  • Biblioteca (1862-2016 -peste 4000 de titluri);
  • Internatul de Băieți Români din Cernăuți (1896);
  • Tipografia ,,Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1897);
  • Palatul Național din Cernăuți (1900);
  • Internatul de Băieți Români din Siret (1902);
  • Internatul ,,Ștefan cel Mare” din Rădăuți (1905);
  • Internatul Meseriașilor din Cernăuți (1911);
  • Pinacoteca (1931);
  • Muzeul (1932);
  • Palatul Cultural din Cernăuți (1937-1943);
  • Editura ,,Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1938);
  • Librăria ,,Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (și Storojineț) -1942;
  • Editura ,,Septentrion”, Rădăuți (din 1996);
  • Librăria ,,Iraclie Porumbescu” din Rădăuți (din 2000 -administrator Rotaru Ștefan).

Aniversări ale Societății:

  • Jubileul de 50 de ani, Cernăuți, 1911;
  • Șapte decenii de la înființare, Cernăuți, 1932;
  • SCLRB la 80 de ani, Cernăuți, 1943;
  • Sărbătorirea centenarului Societății, New York, 1962;
  • 150 de ani de la înființarea SCLRB (1862-2012), Rădăuți, 2012.

Sediul SCLRB: Cernăuți (1862-1944); Gălănești (1990-1995); Rădăuți (din 1995)