Încercăm să ne apropiem în fiecare an alături de frații noștri din Bucovina de Nord, mai ales prin gândurile și poate mai concret prin susținerea noastră față de ei într-un moment de tristă amintire.
Masacrul de la Fântâna Albă nu este doar despre Bucovina. Este o întâmplare ce ne demonstrează atașamentul unor generații față de valorile și trăirea românească. Cu bune sau rele, românii din afara unor granițe trasate nedrept, cereau un singur lucru: să plece ACASĂ. Ceea ce a urmat acestei dorințe a fost întru totul contradictoriu. Mii de bucovineni au fost uciși sau deportați iar familiile acestora au avut de suferit pentru simpla greșeală de a fi român.
Să nu îi uităm! Așa începe manifestul rememorării acestor oameni care ne trimit cu gândul la o vreme în care vitregia istoriei își spunea cuvântul.
În data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituia drept Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
În acest an, în ciuda situației care ne-a pus în dificultate din cauza pandemiei, nevoia de rememorare a acestor victime a fost mai vie ca niciodată. Chiar dacă nu am putut să fim alături de frații noștri din Bucovina de Nord la Fântâna Albă, am fost în rugăciune și gând cu ei. Ne-am adunat în mai multe localități din Suceava, printre care Bilca și Frătăuții Noi, Moldovița și nu în cele din urmă mănăstirea Putna, ai căror reprezentanți erau întotdeauna prezenți la Fântâna Albă. Nu ne-au uitat nici alte orașe din Țară. În capitală a avut loc o slujbă de pomenire a bucovinenilor la Catedrala Patriarhală. La Iași și alte orașe au fost simple adunări cu momente de reculegere și depunere de coroane iar la Sighet s-a ținut și o slujbă. Suntem încredințați că adunări au fost mai multe sau că românii au preferat să se roage în taină pentru cei din Bucovina de Nord.
Dacă pentru ei nu am putut face mai mult, să nu îi uităm pe cei sunt acum în Bucovina de Nord și să îi ajutăm să se simtă români, chiar dacă ne desparte o graniță.