A mai trecut de-un punct de control

Omul, pentru că așa este el făcut, mai precis așa este destinul lui, de la naștere și până ce se transformă în praf stelar, trece prin mai multe încercări sau poate peste mai multe praguri. Așa a fost și-n cazul unui distins  cadru didactic din comuna Horodnic de Sus, căruia i-a venit rândul să iasă la pensie.

          Îl cunosc de foarte mulți ani, am participat la unele din activitățile sale ca profesor de educație fizică despre care, n-am avut ce face, am scris foarte laudativ. O merita din plin. Așa a fost și la această recentă activitate la care am avut cinstea și onoarea să fiu invitat.

          M-am bucurat că-n ziua, în care ne-am revăzut în centrul Rădăuților, m-a invitat la festivitatea de ieșire la pensie după 41 de ani de activitate. Revăd cum m-am dat un pas înapoi, l-am măsurat din cap până-n picioare și i-am spus să nu glumească cu mine. Nu-i știam vârsta exactă, dar nici nu-i dădeam mai mult de 53-55 de ani. Iar el, pișicherul, depășise șase decenii de viață. după ce mi-am revenit din uluială, i-am spus cu accept cu mare plăcere, cu onoare chiar, dar și cu mândrie și respect pentru personalitatea sa.

          Dar ajuns la locul stabilit, am rămas perplex. Mă așteptam să găsesc câțiva colegi  în sala de sport și, când acolo, sala era arhiplină, cele peste 100 de scaune fiind deja ocupate.  În plus, în jurul lor roiau copii în ținută sportivă. Și, ce-a urmat, a fost exact ca-ntr-o poveste. Pe lângă foști și actuali colegi de la școală, mai erau prezenți primarul, viceprimarul comunei, consilieri comunali, cei trei preoți, părinți și, cum am mai spus, mulți elevi. În asemenea momente cruciale ale vieții îți dai seama cât de mult te iubește și te prețuiește o comunitate pentru tot ce i-ai dăruit o viață.

          Manifestarea a deschis-o  profesorul- pensionar Gheorghe Moroșan, directorul care l-a primit pe profesorul Gheorghe Onica, pentru că de el este vorba, în anul 1977, când acesta a terminat facultatea și-a fost repartizat în comuna natală. Acesta i-a fost și profesor în ciclul gimnazial. Fe-atunci unele cadre didactice au plecat din școală, au venit altele noi și colectivul didactic a tot întinerit. „Iată că fostul meu elev a ajuns să iasă la pensie, ajungându-mă la cei 80 de ani ai mei. Eu am învățat generații bune și foarte bune, cu elevi care-au ajuns personalități, la fel ca și profesorul Onica. Eu sper să mai fiu chemat și la alte festivități de ieșire la pensie, pentru că mai am până ce voi împlini veacul” a încheiat distinsul dascăl în hohotele de râs și aplauzele asistenței.

          Domnul primar Valentin Luța, fost elev al profesorului, a elogiat activitatea acestuia mulțumindu-i pentru întreaga sa activitate, printre care și rezultatele obținute la nivel național. Ca o apreciere a întregii sale activități,  sub toate aspectele, consiliul local a emis o hotărâre privind amplasare pe zidul școlii a unei plăci de marmură pe care scrie „că la această școală a slujit timp de 41 de ani profesorul Gheorghe Onica.”

          Profesorul sărbătorit a trecut în revistă activitatea sa, de la intrarea în ciclul gimnazial și până în ziua d azi. Raportul său, căci a fost un raport, destul de lung,care a fost punctat în mai multe rânduri de aplauze și urale. A mulțumit părinților, elevilor, colegilor de muncă, autorităților locale și preoților pentru tot ajutorul acordat de-a lungul întregii sale activități.

          Surpriza a constituit-o prezența tinerei Raluca Luca, lucrătoare în cadrul aviației române, fostă elevă a profesorului,care-a vorbit elogios despre activitatea sportivă pe când era și ea elevă a școlii. L-a felicitat pentru rezultatele obținute și i-a urat pensie lungă și sănătate.       

          Profesorul Radu Munteanu, șeful catedrei de  educație fizică și sport din zonă, a trecut în revistă rezultatele deosebite obținute de profesorul Onica la toate disciplinele sportive la care-a pregătit echipe sau sportivi individuali,în special la badminton, și i-a urat pensie lungă. În același ton au vorbit profesorul Ciobara și fetele din echipa de badminton, care i-au mulțumit pentru modul în care le-au pregătit pentru asemenea rezultate și mi-au acordat o medalie de…aur.

          Profesorul Cristian Stancheivici, urmașul lui la catedra de educație fizică, i-a promis că va pregăti sportivii școlii în așa fel încât aceștia să obțină rezultate bune și foarte bune și în anii următori. I-a urat pensie lungă și l-a invitat să vină cât mai des pe la școală.

          Profesorul Gheorghe Moroșan a citit o poezie în care era evocată întreaga activitate a sărbătoritului . I-a înmânat apoi un baston spunându-i: „Primește-acest baston în dar,/ca peste ani, la …centenar/În el ca să vă sprijiniți/Un pahar ca să ciocniți.” Iar sărbătoritul i-a replicat imediat: „Dar privind în punguliță/ Oi bag mâna-n buzunar/ Zâc în gândul meu:/Gheorghiță, totuși ești…pensionar.”

          Pe aceeași lungime de undă maestrul Emil Ianuș, costumat într-un pensionar amărât, a prezentat un scheci, interpretarea și costumația stârnind hohote de râs și aplauze prelungite. Merita scris totul ce-a spus maestrul, dar…

          Doamna Veronica Onica, fost director al școlii, a avut numai cuvinte de laudă  la adresa activității și comportamentului proaspătului pensionar. A arătat că acesta a fost de mare ajutor școlii,a venit cu idei, păreri, a fost mereu în primele rânduri ale activității.

          Neștiind la ce folosește un ecran în sala de sport, dar și o pianină, eram cumva contrariat. Dar am aflat ! Fiul Ciprian a prezentat un film plin de felicitări, printre care și cele transmise de renumiții jucători de tenis Halep,Segărceanu și Pavel. După terminarea filmului, care i-a lăsat pe toți muți de uimire, feciorul i-a înmânat și o cupă.

          M-am lămurit și cu pianina. Elevii Teodor Cârdei și Sebastian Rusu, pregătiți de profesorul Gheorghe Toderică Mucea, au interpretat câteva bucăți de muzică clasică, printre care și „Sonatina în sol major” de Mozart. Și altă surpriză a venit din partea nepoților, care i-au cântat și i-au închinat poezii. Mai rar bunic căruia să i se închine poezii !

          Un superb eseu despre întreaga sa activitate, în numele școlii în care a muncit, a fost prezentat de doamna profesoară Ancuța Moroșan. Alături de scheciul maestrului Emil  Ianuș ar fi meritat și acest eseu reprodus integral.

          În final,doi nepoți au venit c-o coroană, cu care și-au încoronat bunicul, proclamându-l voievod peste întreaga activitate sportivă.

          N-am putut sta până la sfârșitul manifestării și nu put spune cum s-a terminat, dar cum a pornit, după ce bucate erau pe mese, s-ar putea să petreacă și astăzi. Ferice de așa oameni și de așa comunitate care recunoaște meritele membrilor ei.

          Întorcându-mă acasă am discutat cu maestrul Ianuș în mașină. Și mă gândeam cu nostalgie cum au fost scoși alții la pensie și ce „ recunoscătoare”a fost școala și comunitatea celor care le-au slujit o viață. Dar…fiecare face cum îl duce capul și ce inimă are.

          Gheorghiță, pensie lungă și multă sănătate!

                                                                      Prof. Gh. Dolinski